Vise. Clasa a 11-a.

A mai trecut un an. Și iată-mă, în clasa a 11-a. Așa mare să fiu? Ce repede trece timpul. Privesc zâmbind spre cei doi ani de liceu trecuți hoinărindu-mi prin gând o mulțime de amintiri, dar când întorc capul spre viitor văd alți doi ani. Doi ani mai maturi, cu o minte mai dezghețată și care totuși trebuie să-și hotărască rostul până la terminarea liceului.

Revenind la clasa a 11-a, se anunță un an promițător, în care îmi doresc și trebuie să reușesc să îmi realizez dorințele, sunt conștientă că ele necesită muncă, și nu la modul platonic, pentru că atunci când vrei „să ajungi cât mai sus”, dispui de toată voința pe care trebuie să o compensezi doar cu o muncă zdravănă. Nu mă sperii de asta, ba chiar privesc lucrurile cu entuziasm și cu multă încredere.

Le-am îndesat pe toate patru(voința, munca, entuziasmul și încrederea ) printre caiete și manuale, în geantă, iar de acum nu mai trebuie decât să pornesc spre scoală. Un an plin de realizări vă urez și îmi mai doresc doar ca la sfârșitul anului să împărțim cu toți mii de zâmbete.

Ar trebui

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
Ana Blandiana